TITLUL  I: Dispozitii generale
                        CAPITOLUL  I: Domeniul de aplicare 
Art.  1
                        (1)  Prezentul cod reglementeaza domeniul raporturilor de munca, modul in care se  efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de  munca, precum si jurisdictia muncii.
                        (2)  Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi  speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice  derogatorii.
Art.  2
                        Dispozitiile  cuprinse in prezentul cod se aplica:
                        a)  cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca, care presteaza  munca in Romania;
                        b)  cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca si care presteaza  activitatea in strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator  roman, cu exceptia cazului in care legislatia statului pe al carui teritoriu se  executa contractul individual de munca este mai favorabila;
                        c)  cetatenilor straini sau apatrizi incadrati cu contract individual de munca,  care presteaza munca pentru un angajator roman pe teritoriul Romaniei;
                        d)  persoanelor care au dobandit statutul de refugiat si se incadreaza cu contract  individual de munca pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii;
                        e)  ucenicilor care presteaza munca in baza unui contract de ucenicie la locul de  munca;
                        f)  angajatorilor, persoane fizice si juridice;
                        g)  organizatiilor sindicale si patronale.
CAPITOLUL II: Principii fundamentale
Art.  3
                        (1)  Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi  ingradit.
                        (2)  Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei,  meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
                        (3)  Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc  de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
                        (4)  Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1) -(3)  este nul de drept.
Art.  4
                        (1)  Munca fortata este interzisa.
                        (2)  Termenul munca fortata desemneaza orice munca sau serviciu impus unei persoane  sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod  liber.
                        (3)  Nu constituie munca fortata munca sau activitatea impusa de autoritatile  publice:
                        a)  in temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu
                        b)  pentru indeplinirea obligatiilor civice stabilite prin lege;
                        c)  in baza unei hotarari judecatoresti de condamnare, ramasa definitiva, in conditiile  legii;
                        d)  in caz de forta majora, respectiv in caz de razboi, catastrofe sau pericol de  catastrofe precum: incendii, inundatii, cutremure, epidemii sau epizootii  violente, invazii de animale sau insecte si, in general, in toate circumstantele  care pun in pericol viata sau conditiile normale de existenta ale ansamblului  populatiei ori ale unei parti a acesteia.
Art.  5
                        (1)  In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament  fata de toti salariatii si angajatorii.
                        (2)  Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe  criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta  nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala,  handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate  sindicala, este interzisa.
                        (3)  Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire,  restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile  prevazute la alin. (2) , care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea  ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute  in legislatia muncii.
                        (4)  Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent  pe alte criterii decat cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele  unei discriminari directe.
Art.  6
                        (1)  Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate  activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in  munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nicio  discriminare.
                        (2)  Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la  negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si  dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale.
                        (3)  Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata  pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare.
Art.  7
                        Salariatii  si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si promovarea  intereselor lor profesionale, economice si sociale.
Art.  8
                        (1)  Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte.
                        (2)  Pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de  munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale  contractelor colective de munca.
Art.  9
                        Cetatenii  romani sunt liberi sa se incadreze in munca in statele membre ale Uniunii  Europene, precum si in oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului  international al muncii si a tratatelor bilaterale la care Romania este parte.
 
						